Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni īl īncarca;
Tresarind īn cercuri albe
El cutremura o barca.

Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;

Sa sarim īn luntrea mica,
Īngānati de glas de ape,
Si sa scap din māna cārma,
Si lopetile sa-mi scape;

Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blāndei lune ?
Vāntu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!

Dar nu vine... Singuratic
Īn zadar suspin si sufar
Lānga lacul cel albastru
Īncarcat cu flori de nufar.